Strada este locul de unde observ forme, ma inspir si consider ca este cea mai mare galerie de arta. De cateva mii de ani strazile marilor orase sunt folosite ca loc de manifestare artistica libera. Chiar daca autoritatile din toate timpurile au incercat cu stoicism sa puna capat acestor manifestari, artistii au continuat sa creeze liber si sa foloseasca spatiul urban.
Scena Urbana este platforma completa de expresie, liberi si nestingheriti arhitectii si artistii se intalnesc pentru a da suflet strazilor, parcurilor si pasajelor.
O initiativa care ridica la rang inalt arta stradala si totodata un exercitiu de educatie artistica si admiratie pentru toti cei care participa.
BCR este alături de clienții săi, de public în general, atât într-un mod obișnuit – prin produsele şi serviciile oferite şi într-un mediu tradițional pentru o bancă (unitatile BCR, internet banking), cât şi într-un mod inedit, surprinzându-i în locuri şi momente speciale din viața lor.
Prin intermediul platformei BTL “Împreuna Schimbăm povestea timpului tău liber” suntem prezenți în toate colturile tării, în viaţa de zi cu zi a oamenilor, în mijlocul activităților de relaxare şi agrement, practic în mijlocul lor, oferindu-le interacțiune relevantă cu brandul BCR şi valorile lui.
La Scena Urbana, prin oameni talentați şi cu suflet ce au animat Gara Cluj, acest loc a devenit, pe rând, galerie de artă, sală de concerte, scena pe care s-au susținut spectacole de teatru, târg de meşteri populari şi shop de suveniruri, loc de întâlnire şi pentru amintiri. Ne bucurăm că am fost acolo, că am fost parte dintr-un proiect ce schimbă poveşti si reînvie simboluri locale.
A mai rămas puțin până la primii noștri pași pe Scena Urbană. Pentru noi și pentru compania Macon este o premieră și, poate nu întâmplător, debutămpe Scena Gării din Cluj-Napoca, un punct de interconectare între principalele localități din România și, mai mult decât atât, o punte de legătură între oameni. Un loc cu o istorie de aproape 150 de ani prin care trec zilnic sute de oameni purtând cu ei planurile de a merge mai departe. Ne-am alăturat și noi cu drag acestui proiect frumos prin care se dorește însuflețirea acestui spațiu și, pentru câteva zile, scoaterea din tiparul zilnic și transformarea lui într-o gazdă primitoare atât pentru public cât și pentru cei implicați în organizarea evenimentelor culturale din acest sfârșit de săptămână.
Pe mai departe ne propunem să rămânem alături de actorii scenei urbane și săcontribuim cu o mână de ajutor printr-o implicareîn procesele de modernizare și eficientizare , acolo unde este cazul, pentru a reda publicului zonecu un nivel îmbunătățit atât în ceea ce privește funcționalitatea, cât și experiențele pe care le generează. Dispunem de un portofoliu larg de materiale de construcții, gata să răspundă oricăror nevoi de reorganizare sau înnoire, de la spații de locuit și până la cele cu funcțiuni publice, comerciale sau industriale și continuăm în fiecare an să adăugăm ofertei noastre produse care să contribuie la un mediu construit cât mai durabil.
Mulțumim pentru posibilitatea de a vă fi alături!
Am avut onoarea…
M-au invitat prietenele mele dragi, Daniela Maier și Sonia Nechifor să le dau o mână de ajutor într-un proiect de suflet. Am avut onoarea să spun DA! Așa a început povestea. Și ea continuă de atunci săptămânal. Pentru că, indiferent de vreme, la fiecare sfârșit de săptămână mi-am făcut un obicei din a mă plimba prin Scena Grădinii…Raiului. Adulmec ploaia, miros florile proaspăt “rouate”, mă plimb pe sub copaci, ma ascund de ploaia cea rea sub ei, în ei- da, am făcut-o și pe asta, m-am băgat în scorbura din trunchiul Plopului Canadian! 🙂
În Grădina Vorbelor de Dragoste Scrise Încrustate în Lemn, mă redescopăr așa cum am făcut-o de atâtea ori în cei șapte ani de când m-am ridicat de la rangul de “vizitator uluit”, la cel de “locuitor înlănțuit” al celui mai mare izvor de amintiri frumoase al clujenilor.
Zâmbesc. Pentru că am déjà în minte fața câinelui meu, Paco, la auzul cuvintelor „Plimbare! Haide, haide, mergem la Grădină!” Am și fugit! Voi de ce mai stați?
Aștept cu o nerăbdare febrilă data de 6 aprilie. De ce? Pentru că e momentul în care Gradina Botanică se va trezi la viață, va întâmpina primăvara și ne va încanta pe toti cei prezenți acolo cu bijuteriile ei inedite, cu verdele viu al ierbii, cu povestiri de odinioară sau recente, în acorduri de harpă și chitare.
Pentru că toți ne dorim cât mai multe spații publice în care să ne bucurăm, pe care să le înțelegem și pe care să fim tentați să le vizităm și să le îmbunătățim continuu.
Iar Gradina noastră – cred și sper că va renaște de aici înainte precum o pasăre Phoenix – din propria cenușă. Cu ajutorul nostrum și al vostru.
Alături de organizatorii acestui eveniment dorim să readucem spațiilor exterioare, elementele de reîntregire ale unui peisaj natural: vatra și focul.
Tehnologia a influențat evoluția construcției șemineelor, dar focul a rămas permanent personajul principal redând oricărui spațiu, de interior sau de exterior, atmosfera de confort și relaxare.
Cu o experiență de peste 10 ani în construirea șemineelor și a sobelor, E.G.S. Building Construct oferă bucuria focului adevărat.
Scena Urbană este rezultatul initiațivei unei echipe aflate sub oblăduirea OART de a implica oamenii în destinul spațiului public. Concret, reprezintă o serie de evenimente menite a aduce în atenția comunității spații publice intrate într-o oarecare rutină.
Încercăm ca prin diferite manifestări artistice să transformăm aceste locuri în repere ale orașului, să le descoperim valori și tradiții uitate și să încurajăm comunitatea în a se manifesta, a împărtași spațiul public.
Am început anul trecut cu evenimentul de pe Cetățuie, un loc aproape abandonat de memoria colectivă, și ne-a surprins plăcut reacția pozitivă a clujenilor. Din acest motiv am decis să continuăm.
Lista spațiilor care ar avea nevoie, în opinia noastră, de acest tip de intervenții este completată periodic de sugestiile venite din partea susținătorilor proiectului. Gradina Botanică a fost de la început în gândul tuturor. Aici am trăit cu toții momente unice, viața celor mai mulți dintre noi are repere în acest spațiu. Aici ne plimbau bunicii, aici fugeam uneori de la ore, aici ne ascundeam cu prieteni, aici, în Gradina Botanică a Clujului. Sculpturile Carte care se vor realiza în acest an vă invită să împărtășim împreună aceste amintiri pentru a trezi acest loc la viață.
Dincolo de plantele valoroase pe care le găzduieste, de istoria ei, de cercetarea prin care este renumită, fără atenția și dragostea noastră, spațiul gradinii devine tot mai trist.
Ca întotdeauna atras de plante, la prima mea vizită în Gradina Botanică din Cluj, în anul 2000, am simțit forța pasiunii pentu botanică. Aici, în special în sera minunilor ne putem imagina cum aceasta pasiune pentru plante a protejat colecțiile în orele sufocante ale istoriei românești. În luna februarie a anului 2000, înghețul bloca totul, lipsa de mijloace financiare devora totul. Totuși, în serele încălzite, varietăți exotice de plante încântau vizitatorii. Acest farmec, strategiile extraordinare, promisiunile, devotamentul, pasiunea pe care acesta le dezvăluie, a țesut o legatură între mine și acest loc. Mai târziu, o întâlnire neașteptată cu Dr. Micle, fost director, favorizată de atașamentul lui pentru limba franceză, mi-a oferit 2 ore de erudiție de-a lungul colecțiilor. O deschidere neașteptată, către o lume fascinantă.
Este o șansă incredibilă să pot sculpta aici. Dorința de a atinge pasiunea pentru plante de aici și pretutindeni. Dorința de a strecura printre plăcile de lemn un élan ne-înfrânat pentru cunoștintă, de a-l antrena într-un joc de umbre desenat de soare. De aici pleacă plantele în călătorie, trimițând semințele în lumea întreagă. Aici plantele intră în comuniune cu soarele sau se adăpostesc la umbră. Cu instalația Jardinets cactes vreau să povestesc povestea mea cu această gradină. În luna septembrie, voi intinde sculpturi-carti în mijlocul plantelor, capcane pentru povești, pentru ca fiecare să își poata scrie gândurile, povești scurte sau lungi legate de acest loc și pasiunile pe care le suscită.
Un proiect diferit în care se urmărește restabilirea legăturii dintre locuitorii orașului și arhitectură.
Un om special care pune suflet și are șansa de a avea alături nume importante contemporane: Denis Tricot. O onoare să-l avem alături de noi și plină de curiozitate voi fi alături de acestă echipă minunată.
Se promite un spectacol de and art ,în primă fază, care este absolut necesar de vizionat.
Succes, Daniela și este o onoare atât a mea cât și a companiei Primera să- ți fim alături.
Mă numesc Marius Han și am fost “adoptat” de acest oraș, de mai bine de 25 de ani.
Sunt încântat când văd orice transformare a lui în bine, când văd că oamenii se bucură de aceasta transformare, si implicit de frumos.
Gradina Botanică e “colțul de rai” al clujenilor care caută un loc liniștit: copii, tineri îndrăgostiți, sau vârstnici care se plimbă încă, ținându-se de mână.
Mi s-a dat ocazia să mă implic în acest proiect, și am făcut-o cu mare drag, pentru orașul NOSTRU, ajutat fiind de compania Creaton&Eternit, al carui angajat sunt.
Sper că “Poveștile din gradină” să aducă relaxare și bucurie în sufletele concitadinilor care vor lua parte la eveniment.
Prin intermediul Danielei Maier și odată cu pregătirea concertului cânărețului elvețian Marc Aymon am descoperit conceptul “Scena Urbană” la Cluj…
O echipa formidabilă, niciodată în lipsă de idei….
Un loc magic, în inima Grădinii Botanice….
Descoperiri artistice, muzicale sau florale….
Dar mai ales un refugiu de pace, pentru un moment sau pentru o seară … pentru a reduce ritmul frenetic al activităților noastre … să respirăm adânc și mai ales să construim “o punte de legătură între oameni” …
Numai bine, Pascal Praz
1300 kilometri pe drumurile din România, de la București la Cluj, cu multe, multe sate străbătute, multe și multe priviri intersectate. Din concert în concert, amintirile frumoase nu mor niciodată. Poate cadrul oferit de Grădina Botanică, operele de artă, Daniela și David, primirea, atenția, camera de hotel foarte luminoasă, ciocolata, publicul așezat pe baloți de paie, dansatoarele atât de grațioase, finalul concertului ca un picnic de emoții. Fără îndoială un pic din toate astea. Și privirile, mereu acele priviri. Cu impresia de a fi cei mai apropiați din lume chiar dacă ne cunoaștem doar de o oră. Poate nu doar o impresie.
Amintirile frumoase nu mor niciodată, Marc Aymon, septembrie 2013.
O grădină de vis, o istorie de peste un secol ce a fost marcată la începutul secolului XX pe versantul nordic al dealului ce urca panta de la Valea Someşului spre Feleac, într-o primă zonă de vile şi grădini extramuros. Ansamblul acestui cartier a avut o evoluţie galopantă, ajungand azi să fie zona care leagă centrul istoric de un nou cartier denumit Zorilor.
Dacă iniţial strada Republicii denumit Majalis în limba maghiară, ce ar insemna început de mai (“la maial” ) a însemnat o zonă naturală cu acces direct in Grădina Botanică, astăzi această stradă a devenit un tranzit intens rutier cu un trotuar îngust ce este tangent de o poartă amplă a Grădinii Botanice.Oare aşa trebuie să rămână accesul?!
Nu cred că poți fi clujean și să nu ai amintiri cu Grădina botanică. Ale mele încep din copilărie, când îmi părea imensă, interminabilă, uriașă, cu locuri ascunse și cu minuni venite din alte lumi. Cred că a fost primul loc în care am călătorit altundeva, departe, cu nuferii și căldura tropicală izbitoare din sera mare și cu cactușii. Două sunt însă amintirile pe care le văd primele când e vorba de grădină. Prima a fost o întâmplare din ultima zi de școală a clasei a opta. Era începutul verii, bineînțeles și mă aflam împreună cu colegii de clasă, foarte importanți la vârsta aceea, după o lungă perioadă în care ne pregătisem pentru ”examenul de treaptă”, adică pentru admiterea la liceu. Pe ultima sută de metri am aflat că nu mai trebuie să dăm examenul, că s-au potrivit lucrurile astfel încât vom putea continua liceul la Bălcescu, fiind locuri destule. Euforia era de înțeles și diriginta ne-a oferit în ultima oră carnetele de uteciști, care marcau un moment de maturizare. Mi-l aduc aminte, era roșu și mic și l-am băgat în buzunarul cămășii albe cu mâneci scurte. Am plecat cu toții spre Grădina botanică, un loc potrivit pentru a petrece momentul absolvirii gimnaziului și al trecerii mai departe. Eram băieți și fete, foarte veseli, de fapt copii mari de 14 ani, care experimentam societatea de prieteni, primele iubiri, gândurile pentru un viitor. În grădină ne-am urcat în castelul de apă, evident pentru a lua lumea în stăpânire și a privi în zare, poate se vede ceva din viitor! O colegă și-a scăpat din mână puloverul peste balustradă și acesta s-a oprit agățat în crengi, undeva mai jos. A trebuit să intervin și m-am cățărat pe structura turnului de unde, cu o lovitură bine țintită de pantof am făcut ca prețioasa piesă de vestimentație să cadă pe sol și să fie recuperată în deplina admirație a celor care contează. Am continuat plimbarea, am plecat spre centru și la un moment dat mi-am dat seama că nu mai aveam carnetul în buzunar. Probabil a căzut atunci când salvam puloverul. L-am pierdut în ziua în care l-am primit. Oare e grav, m-am întrebat? Nu am spus nimic nimănui niciodată doar am zâmbit de fiecare dată în următorii ani, când era vorba de uteciști, aducându-mi aminte de castelul de apă din Grădina botanică și de un sacrificiu meritat.
A doua amintire e mai recentă, din vremea când începusem să predau la arhitectură în Zorilor și coboram pe jos dealul pe un traseu special, pentru a merge la masă la grădina de la Casa universitarilor, din centru. Ajungeam la gardul din prefabricate de beton dinspre strada Alexandru Borza, pe care îl săream pentru a continua coborârea în oraș pe cel mai frumos drum imaginabil, prin Grădina botanică. Am sărit gardul de multe ori cu bucuria de a intra în altă lume. De la un timp am început să văd locul acela ca fiind poarta mea, rezervată.
Atunci când Daniela m-a rugat să mă alătur echipei Scena Urbană, am spus “Da”, fără ezitare. Acum, nu pot decât să mă bucur că “suntem contemporani”, vorba unui clasic în viaţă.
Scena Urbană e un loc plin de viaţă, în care, chiar dacă sunt implicată pas cu pas, descopăr zilnic noi şi noi provocări. În plus, echipa coalizată în jurul acestui proiect e una de poveste: oameni mulţi şi tineri, dornici de frumos, responsabili şi mai ales, veseli.
Mi-e drag fiecare minut petrecut pe Scenă, e pentru oraşul nostru, aşa că vă invit alături de noi.