De ce să citești?

Când eram în liceu am citit odată o carte de-a lui Herman Hesse despre un om pe nume Knulp. După zeci de pagini, omul acesta nu făcuse nimic. Părea că povestea nu duce nicăieri, că autorul a scris despre un nimeni făcând nimic. Îmi amintesc că într-o pauză în care mi-am ridicat ochii să mi-i odihnesc m-am întrebat dacă nu cumva și eu sunt Knulp, convins fiind că nu fac nimic folositor citind această carte plictisitoare.

Totuși, nedorind să las o carte neterminată, am citit povestea lui Knulp până la capăt, vorba aceea, măcar să văd cum se termină. În ultima parte într-adevăr ni se explică menirea lui Knulp. Însuși personajul, aflându-se la sfârșitul vieții sale, îl întreabă pe Dumnezeu acest lucru. Nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri răspunsul, însă vă pot spune că am rămas cu cartea în mână preț de câteva ore confruntându-mă cu această schimbare de perspectivă pe care Hesse mi-a provocat-o. Nu înțelesesem tot, dar simțeam clar că ceva grozav se afla printre rândurile pe care tocmai le citisem, chiar dacă nu știam exact ce. Cert e că o dorință de a reciti cartea în viitor s-a întrezărit atunci în liceanul din mine.

După circa cinci ani am regăsit-o în biblioteca de acasă, spre rușinea mea ușor prăfuită. Anul acela intrasem la facultate, fusesem ocupat cu alte lucruri și uitasem de Knulp. Văzând cartea mi-am făcut totuși timp să o recitesc așa cum îmi promisesem. Lectura mi-a părut mult mai ușoară decât prima dată și am identificat niște referințe la anumite filozofii și ideologii tipice autorului. În timp ce citeam nu am mai avut niciun moment de plictiseală, cu toate că știam rezumatul poveștii, dar nu am mai avut nici acel moment de contemplare impresionant din liceu. Am extras, cred, toate informațiile folositoare din acea poveste, am învățat lecția, morala care, la prima citire, îmi scăpaseră. Dar, în același timp, am ratat satisfacția, fascinația cititului. Și sunt convins că dacă aș mai citi-o azi, ar avea același rezultat sec.

Ce învățăm din povestea lui Knulp?

Că totul are rost chiar și atunci când crezi că nu are.

Ce învățăm din povestea mea?

Că e mai bine să fim și noi din când în când Knulp și să nu știm dacă ce facem va fi folositor sau nu.

Și cu aceasta sper că v-am răspuns la întrebarea inițială și că v-am deschis apetitul pentru ascultat și dăruit povești. În acest spirit organizăm workshopul Personalități și Personaje, unde vom face schimb de povești subliniind importanța cititului în viața noastră înconjurată de pragmatism.

Vă aștept!