Haos – doar un punct de vedere
De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă rugați pentru putere și să primiți în schimb de două ori mai multe piveri? Sau pentru iubire, nepregătiți fiind, și să primiți un puzzle? Adevăratul simț al umorului absolut îl veți gusta dacă îndrăzniți să cereți curaj sau, mai grav, înțelepciune. Vă va surprinde cu răspunsuri de ne-nțeles. Nu-l lampa lui Aladin, nu vă va da nimic, în afară de ghizi și, poate, inspirație.
În clipa în care înțelegi că nu-i haos ci doar o provocare de a învăța și a evolua, vei vedea cum fiecare răspuns este o unealtă, iar rugăciunile tale se vor transforma în mulțumiri. Ai găsit drumul și un sens în toate, oricât de haotic și de neînțeles ar putea părea pentru alții. ”Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are, de fapt, un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic”, Teoria Haosului – Edward Lorenz.
”Haos controlat”, așa se definește, cel mai adesea, un obiect de arhitectură deconstructivist. Sigur că se poate discuta mult despre teoria care a generat acest curent în arhitectură, despre filosofi ca Ferdinand de saussure, Derrida și alții care au influențat în primul rând literatura și, mai apoi, toate celelalte domenii ale artei. Teoria Deconstrucției, elemente distorsionate și dislocate, generează, în arhitectură, intervenții simbol al căror autor descompune elementele arhitecturale uzuale și le recompune într-o compoziție generată de propriile reguli. Teoria Semnificatului și a Semnificantului (de exemplu, cuvântul și sensul cuvântului) este aplicată și, deseori, utilizată în susținerea și explicarea intervențiilor acestui curent în arhitectură. Mai mult ca în orice altă perioadă, contextele (geografic, cultural, social, funcțional etc.) se îmbină într-o intervenție unică. Parcul La Villette, cu intervențiile lui Bernard Tschumi, este un bun și ușor de înțeles exemplu. Această serie de simboluri pe care arhitectul le propune își are fiecare propria filosofie și, chiar dacă poate părea haotică, înțelegerea punctului de vedere aș autorului o transformă într-o impresionantă reușită. Așa a început și apoi o serie de mari arhitecți vine să-și genereze propriile simboluri, într-un peisaj arhitectural obosit în acel moment de postmodernism.
În cadrul Teoriei haosului este cunoscut efectul fluturelui. Dependența de condițiile inițiale în care, dacă ar apărea o cât de mică schimbare, am avea un rezultat diferit. ”Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o lună, poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau, din contră, tocmai din această cauză va apărea”
Poate că, mai mult decât în orice altă perioadă, în deconstructivism este evident acest ”butterfly effect”. Dacă vremea ar fi fost diferită atunci când arhitectul a vizitat situl, poți fi convins că obiectele de arhitectură ar fi fost altfel. La fel ar fi putut schimba rezultatul orice alt mic detaliu diferit în momentul inițial.
Zâmbete, amintiri împărtășite cu drag, gesturile pline de drăgălășenie… toate astea ar pune, cu siguranță, pe gânduri orice muritor care își duce viața în limitele largi ale normalului. Am pățit la fel și am închis ochii, îndreptându-mi gândul spre cer:
-Asta este? Calea asta e bună? E un semn? Mi-a răspuns printre hohote de râs:
-Ce vrei? Adevăr sau provocare?
No Comments
Sorry, the comment form is closed at this time.