Ovidiu Pecican – „Puțin sau nimic se cheamă genialitate și angoasă; împreună, garantează prestigiul”
Istoric, eseist, nuvelist, critic literar, poet, scriitor, traducător și jurnalist apreciat, Ovidiu Pecican este absolvent al facultății de istorie-filosofie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj.
În prezent este profesor universitar la facultatea de Studii Europene precum și cercetător la Institutul de Antropologie Culturalăn din cadrul Universității ”Babeș Bolyai” din Cluj. în anul 2008 a fost numit ambasador național al Anului European al Dialogului Intercultural. A semnat în calitate de co-autor al manualelor de istorie pentru clasele a XI-a și a XII-a apărute la editura Sigma în 1999, aprobate de Ministerul Educației Naționale. Este, de asemenea, realizator de emisiuni TV (Clujul trăit, Agartha Club, Sarea-n bucate). A debutat în Revista Flacăra Roșie din Arad în 1978, iar debutul editorial l-a avut în 1985 în Antologiile Gustul Livezii, O planetă numită Anticipația și Romanul românesc în interviuri.
”Este una dintre personalitățile căreia i-am dedicat o sculptură-carte, un ”om mare la sfat” care ne-a declarat că ”prin Daniela Maier și prin șirul întâlnirilor culturale din Grădina Botanică de la Cluj, Ordinul Arhitecților am găsit o prezență afabilă, activă și fermecătoare, aptă să pună în operă un soi de reîntoarcere a arhitecturii printre beneficiarii ei pe calea culturii. Încă din vremea când arhitecții erau și sculptori și pictori și artizani ai unor mașinării de utilitate pașnică ori războinică locul arhitecților era printre creatorii angajați în slujirea omului. Modernitatea și, mai ales, contemporaneitatea au făcut tot mai mult ca impresia să fie aceea că arhitecții sunt niște slujbași ai instituțiilor. Părea că s-a pierdut legătura directă dintre individul uman și arhitect, ea fiind înlocuită de raportarea contractuală la stat, la persoane juridice și chiar la mediatori birocratici, stereotipi. Este admirabil că, intuind acest lucru, cineva din interiorul comunității creatorilor de arhitectură a făcut pasul, din nou, către artiști și către iubitorii de artă, convocând sculptura, intelectualii dispuși la schimbul de idei, oamenii cei mai feluriți, în spațiul privilegiat în care natura, în exuberanța ei bine disciplinată didactic, ne așteaptă edenic pe toți. Daniela Maier merită, pentru acest bun motiv, gratitudinea și prietenia noastră necondiționată.”
No Comments
Sorry, the comment form is closed at this time.