Point Of View

Scena Urbană a făcut invitația tuturor clujenilor, în perioada 19-30 mai 2014, la cunoașterea străzii Mihail Kogălniceanu dintr-o altă perspectivă. Timp de zece zile strada s-a transformat în scenă. O scenă atipică pe care publicul a devenit pentru câteva clipe actor, dansator și muzician.

Artiștii francezi Denis Tricot – sculptor, Gill Viandier – arhitect și coregraf și Eric Cordier – muzician, au  decorat scena cu o sculptură muzicală în care trecătorii au fost invitați să creeze momente artistice. Ghizi profesioniști au spus povestea străzii. Viitorul străzii a fost discutat în cadrul unei dezbateri cu specialiști din diverse domenii.

Eric Cordier a compus mai multe piese electroacustice, dezvoltându-si de-a lungul carierei un stil propriu, prin care materialul care emite sunete este folosit conform specificativilor clasice de utilizare ale acestuia, limitându-se astfel impactul tratamentului aplicat asupra nonconformistului “instrument” muzical.
Formarea sa ca artist l-a îndrumat către proiecte aflate la granița dintre artele vizuale, dans si muzica, creând sculpturi muzicale si instrumente ambientale cum e si Orgue de Bois, un proiect care in prezent număra peste 50 de astfel de instalații sonore construite împreuna cu sculptorul Denis Tricot.
In muzica, Eric Cordier stăpânește un instrument unic- flașneta, în interacțiune cu diferite tratamente electronice, abordarea acestui instrument având loc doar în contextul unei improvizații libere. Fiecare bucata muzicala se construiește în jurul unui concept bine definit, care adeseori implica aspecte sociale.

Evenimentele sculptorului Denis Tricot reunesc artiști din toate disciplinele, iar partenerii săi artistici devin prin arta proprie fiecăruia, parte integranta a sculpturilor pe toată durata spectacolelor.
De-a lungul timpului, Denis Tricot a dezvoltat conceptul de “acțiuni artistice de strada”, sau cel de “improvizații dramatice itinerante”, străbătând împreuna cu acestea întreaga Europa.
Denis Tricot si-a început improvizațiile artistice – construcții dinamice si efemere din arce de lemn- în 1994. Locurile folosite drept cadre pentru evenimentele sale sunt unele atipice, pitorești, fără o destinație clasica (de spațiu rezervat pentru expoziții) Astfel, spectacolele sale sunt împărtășite cu utilizatorii obișnuiți ai acestor spatii, ceea ce constituie o sursa nesfârșita de incertitudine, dinamism și surpriza, având în vedere ca nu știe niciodată ce fel de public va întâlni acolo.
Sculpturile sale efemere pleacă de la o simpla scândura din lemn de plop. Arcele din lemn sunt creioanele lui, sculptura devenind astfel un liant între comunitate şi spațiul public.