Am fost întotdeauna fascinată de poveștile pe care orașul le spune, fie că e vorba de obiceiuri și tradiții, arhitectură, oameni sau locuri. Un spațiu uitat este, de cele mai multe ori, o oportunitate de a experimenta și de a crea ceva inedit pentru a-i repune povestea în mișcare.
Povestea mea la Scena Urbană a început în 2012 ca și voluntar în organizarea evenimentului de debut, “Scena Cetății”. Experiența pe care am acumulat-o prin munca depusă în cadrul proiectelor m-a influențat decisiv în dezvoltarea mea ca arhitect, ca om și, poate cel mai important, am reușit să trec de barierele profesiei. La Scena Urbană mi-am dezvoltat abilitățile de comunicare cu oameni din alte domenii, categorii de vârstă și sociale pentru o mai bună înțelegere a modului în care folosim spațiile din cadrul orașului ca o comunitate unitară.
Pe Scena Urbană mi s-a oferit posibilitatea să lucrez cu o echipa minunată fără limite de vârstă și criterii profesionale. Cu toții suntem aici pentru a învăța și pentru a aplica expertiza pe care o avem pentru a revitaliza spații sau chiar valori pierdute ale comunității orașului.
Am avut șansa de a lucra cu oameni de toate vârstele, de la copii la oameni cu decenii de experiență în spate. Este o experiență care nu mi s-a oferit în celelalte organizații în care am activat, dar pe care am ajuns să o apreciez și care mi-a lărgit mult cunoștințele și perspectiva de a privi în jur.
Pe Scena Urbană am crescut, am ascultat, mi-am exprimat valorile și am legat prietenii de neînlocuit.